Am dat recent de o noutate cum că Gheorghe Zamfir intenționează să divorțeze și să se căsătorească cu iubita inimei la acel moment. M-am întristat. Ce-i mai trebuie omului ista, m-am gîndit, a obținut un atît de mare succes (pe meritate), deja e batrîn, amuș amuș o să aibă alte teste de trecut, mai grele, și iată, oricum, are o inimă tînără și neliniștită, care caută aventuri. M-am mai gîndit la acei oameni care nu obțin nimic de observat în viața lor pe care o trăiesc împreună arătîndu-și respect și iubire reciprocă pînă la capăt. Oare nu este acest lucru un succes mult mai mare?