Cursurile de maghiară merg înainte cu încetul şi mai aflu cîte ceva. De exemplu, la ei, mai ceva ca în engleză, poţi să faci verb din aproape orice. Eu beau ceai, ei ar spune eu ceaiuiesc. Tea e ceai, si teazik e a ceaiui. A juca tenis e teniszezik. Şi aşa mai departe.

Si apoi acţiunile cela mai importante în viaţă ei le numesc aşa:

eszik (se citeste esik), iszik şi alszik, ceea ce înseamnă respectiv: a mînca, a bea şi a dormi.

Hall la ei e a auzi. (Aduc aminte ca a-ul la ei eu nici a nici o de-al nostru). Şi iată se spune că inventatorii telefonului au fost doi fraţi unguri şi cînd au făcut primul aparat, unul era într-o cameră, altul în altă cameră şi strigau în receptor - hall, hall? Adică auzi, auzi?

De aici şi avem noi astăzi alo?