Cursurile de maghiară merg înainte cu încetul şi mai aflu cîte ceva. De exemplu, la ei, mai ceva ca în engleză, poţi să faci verb din aproape orice. Eu beau ceai, ei ar spune eu ceaiuiesc. Tea e ceai, si teazik e a ceaiui. A juca tenis e teniszezik. Şi aşa mai departe.

Si apoi acţiunile cela mai importante în viaţă ei le numesc aşa:

eszik (se citeste esik), iszik şi alszik, ceea ce înseamnă respectiv: a mînca, a bea şi a dormi.

În aceste prime săptămîni am reuşit să învăţ alfabetul maghiar. Cea mai grea literă pentru mine este litera a, anume pentru ca se citeşte ceva între a şi o al nostru. În schimb, á e exact a-ul nostru. În general se pare că unele litere la ei au o anumită lungime de pronunţare cum sunt de exemplu o-urile si u-urile cu accente şi umlauturi nemţeşti.

O altă greutate e combinaţia gy care trebuie citită cam ca dgi al nostru, dar cu sunetul gi foarte slab, aproape cum ar citi un rus combinaţia di.